Articolul de față a fost publicat pe site-ul Centrului pentru Promovarea Participării și Democrației din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) la data de 29 decembrie 2023. https://civicparticipation.ro/blog/retrospectiva-anului-ce-lectii-ne-invata-2023-pentru-anul-electoral-2024/
“2024 este unul dintre cei mai importanți ani electorali într-o generație. Potrivit Times, 64 de țări parcurg un proces electoral în 2024, însumând 49% din populația globului. Printre ele se numără, spre exemplu, Statele Unite, Uniunea Europeană, România, Marea Britanie și Taiwan. Exercițiul electoral se va îmbina cu presiunile geopolitice generate de războaiele din Ucraina și Gaza și de competiția între marile puteri. Mizele anului 2024 sunt, așadar, mai mari ca niciodată. Anul 2023 oferă însă o serie de lecții care – dacă știm să le valorificăm – ne pot ajuta să întâmpinăm 2024 mai atenți și mai pregătiți în apărarea democrației. Și mai ales ne pot ajuta să nu repetăm greșelile trecute.
În planul relațiilor internaționale
Din păcate, prima lecție tragică a anului 2023 este surpriza. Șocul atacului comis de organizația teroristă Hamas împotriva Israelului a marcat anul ce se încheie. 7 octombrie 2023 devine o altă zi sângeroasă care va rămâne înscrisă în istorie pentru unul din cele mai teribile atacuri teroriste comise vreodată. 1200 israelieni și cetățeni de alte naționalități au fost asasinați de Hamas într-un atac surpriză pe teritoriul statului Israel, iar la această oră Hamas încă ține în captivitate peste 100 de ostatici. Încheiem anul în plin război între Israel și Hamas în Gaza, iar perspectivele cu privire la durata acestuia și soluțiile post-conflict rămân incerte.
Mick Ryan, fost general în armata Australiei, cunoscut autor și specialist în studii militare, se referă la caracterul surpriză al atacului Hamas și la faptul că surpriza „rămâne o parte durabilă a conflictului uman”. „Surpriza o să rămână cu noi indiferent cât de sofisticați tehnologic devin oamenii sau cât de inteligenți credem că suntem…A fi surprins de un adversar este cel mai durabil din elementele războiului.”
Șocul atacului împotriva Israelului a fost dublat de surpriza unui val de antisemitism care a reverberat în Europa și în Statele Unite. Potrivit Anti-Defamation League, incidentele antisemite au crescut după atacul din 7 octombrie cu 388% față de aceeași perioadă a anului precedent. Subestimarea resorturilor adânci pe care continuă să le aibă extremismul și antisemitismul este o lecție pe care nu avem voie să o repetăm. Indiferent că se manifestă sub forma violenței politice sau a discursului de ură, extremismul rămâne un mare pericol la adresa democrației în perspectiva anului 2024.
O altă lecție din 2023 este aceea a evitării pendulării între așteptări nerealiste și concluzii fataliste. Ambele riscă să conducă la reacții și acțiuni inadecvate.
La finele anului 2022 cuvintele de ordine cu privire la șansele Ucrainei de a respinge agresiunea rusă și a-și recupera teritoriul erau încredere și optimism. La un an de la invazia rusă, Ucraina recuperase, în urma unei contraofensive de succes, jumătate din teritoriul ocupat inițial de trupele rusești, iar Statele Unite și Occidentul promiteau să sprijine Ucraina „atâta timp cât este nevoie”. Acum, la final de 2023, lucrurile sunt mult mai complicate. Contraofensiva ucraineană nu a atins rezultatele așteptate, iar continuarea ajutorului militar pentru Ucraina din partea Statelor Unite rămâne sub semnul întrebării. În ciuda apelurilor administrației Biden și a vizitei președintelui Zelensky la Washington în decembrie, Congresul american a încheiat anul 2023 fără să fi aprobat un nou pachet financiar pentru Ucraina.
În cercurile occidentale, dezbaterea s-a mutat de-a lungul anului de la o extremă la alta, de la așteptări nerealiste cu privire la contraofensiva ucraineană înspre pledoaria la fel de neadecvată pentru negocierea unor așa-zise „soluții de pace” cu Rusia. La această oră reacțiile s-au mai temperat, pornind de la argumentul că insuccesul contraofensivei nu înseamnă succesul Rusiei și că Ucraina are nevoie de o nouă strategie pentru 2023.
În al treilea rând, 2023 ne-a arătat cât de mult contează politica internă în politica externă. Vechiul motto „politica se oprește la marginea apei” (Politics stops at water’s edge) – ca expresie a unității politicii externe americane – este de mult amintire la Washington, unde republicanii condiționează ajutorul pentru Ucraina, Israel și Taiwan de o serie de politici de imigrație și control la granița de sud.
Administrația democrată rămâne determinată în susținerea Ucrainei, însă are de confruntat o alunecare spre izolaționism, sub presiunea fostului președinte Donald Trump, a unei părți semnificative a Partidului Republican care deține majoritatea în Camera Reprezentanților.
În contextul blocării ajutorului financiar pentru Ucraina de către republicani în Statele Unite, Daniel Drezner, profesor de politică internațională la Fletcher School of Law and Diplomacy în cadrul Tafts University, avertizează asupra pericolului ca în 2024 să asistăm la fenomenul descris de termenul omnibalancing. Acestaimplică balanța între amenințări externe și domestice. Fenomenul are loc atunci când „actori interni preferă să se alieze cu actori străini ca mijloc pentru a rămâne la putere sau a acapara puterea…Democrații și republicanii din Statele Unite au poziții atât de divergente încât unii actori ar putea căuta favoruri de la interese străine pentru a sabota partidul advers. În plus, dat fiind că există diferențe atât de stridente în preferințele de politică externă și de competență politică între cele două partide, liderii străini sunt încurajați să acționeze pentru a ajuta sau periclita unul din candidații marilor partide.”
Lucrurile nu au stat cu mult mai bine nici la Senat, unde un singur senator republican, abuzând de o regulă particulară a acestei instituții, a „deturnat” promovările în armata americană timp de 10 luni. Pentru a protesta împotriva deciziei armatei de a rambursa transportul cadrelor militare care se deplasează în alt stat pentru avort (după ce o serie de state republicane au interzis avorturile), un senator republican de Alabama a blocat sute de promovări militare. Această acțiune a lăsat descoperite posturi importante în armata americană, inclusiv la nivel de comandament al forțelor aeriene, terestre și navale, cu evidente consecințe asupra securității naționale.
În fine, o altă lecție a anului 2023 este de a nu subestima puterea diplomației. După un început de an tensionat, în care SUA și China s-au aflat aproape de un așa zis „nou război rece”, cele două mari puteri s-au așezat la masa dialogului. Vizita președintelui Xi Jinping în Statele Unite și întâlnirea cu președintele Joe Biden, care fusese anticipată de o serie de vizite ale oficialilor americani la Beijing, a reușit o de-escaladare a tensiunii și o temperare a retoricii, cel puțin pentru moment. Într-un articol anterior în care am analizat concluziile vizitei, evidențiam faptul că „discuțiile dintre cei doi șefi de stat nu și-au propus să fie un „reset”, ci o reangajare a unei relații cu consecințe globale, între două mari puteri care pot coopera pe teme de interes comun, dar care păstrează evidente punct de tensiune.” În 2024 vom avea mai multe răspunsuri, care depind fără îndoială de deznodământul alegerilor din Taiwan, care au loc pe 13 ianuarie.
Câteva vești bune în 2023
2023 a adus și câteva vești bune. Întărirea și extinderea NATO, cea mai puternică alianță politico-militară din istorie și invitarea Ucrainei și Moldovei pentru a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, repere majore ale anului ce se încheie.
În aprilie 2023, Finlanda a devenit cel de-al 31-lea membru al NATO. Suedia se află și ea pe ultima sută de metri a procesului, după ce Comisia de Politică Externă a parlamentului turc a aprobat aderarea acesteia. Ultimul pas îl reprezintă aprobarea în plenul parlamentului de la Ankara. Turcia întârziase mai bine de un an aderarea Suediei la NATO având ca temei obiecțiile la adresa politicii considerate permisive a Suediei în raport cu grupări ale militanților kurzi și alte organizații văzute de Turcia drept amenințări la adresa propriei securități. Președintele turc Erdogan a renunțat la obiecții în urma negocierilor cu ocazia summit-ului NATO de la Vilnius din iulie, dar Turcia condiționează încă ratificarea aderării Suediei de acordul Congresului american pentru cumpărarea de avioane F16.
Privind retrospectiv, aceste evoluții nu erau deloc predictibile în urmă cu doar câțiva ani. Circumstanțele geopolitice nu mai sunt aceleași, iar războiul din Ucraina a obligat actorii internaționali la o regândire a strategiilor proprii.
Summitul NATO din vară de la Vilnius a reafirmat perspectiva extinderii. Chiar dacă limbajul comunicatului final păstrează un tip de ambiguitate (vorbind despre invitarea Ucrainei atunci „când aliații cad de acord și condițiile sunt îndeplinite”), acesta afirmă viitorul Ucrainei ca fiind în NATO.
La 10 ani de la Revoluția Demnității, care a marcat opțiunea Ucrainei pentru calea europeană și euroatlantică, 10 ani marcați de conflict cu Rusia, în luna decembrie 2023 Ucraina și Moldova au fost invitate să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană. „Este un moment de cotitură pentru popoarele ambelor țări, care și-au arătat în mod constant convingerile europene, chiar în timp ce Rusia continuă să-și ducă războiul de agresiune împotriva Ucrainei și să submineze democrația în Moldova,” se arată în comunicatul care anunță decizia Consiliului European. Momentul este unul istoric și cu atât mai semnificativ prin prisma relației speciale a României cu Republica Moldova și a priorității pe care politica externă a României o acordă Moldovei în susținerea parcursului său european.
O altă veste bună pentru democrație a venit în 2023 din Polonia. Victoria opoziției în alegerile parlamentare și formarea noii coaliții de guvernare cu Donald Tusk prim-ministru a adus cu sine nu doar stoparea declinului democratic în Polonia, ci și un nou traseu în interiorul Uniunii Europene și odată cu el consecințe regionale majore.
Înfrângerea partidului de orientare naționalist-conservatoare Lege și Justiție (PiS) după opt ani de dominație asupra politicii Poloniei, în ciuda mecanismelor instituționale și propagandistice pe care le-a instituit și a unui întreg proces de „acaparare a statului”, a arătat că, în cuvintele lui Anne Applebaum, „autoritarismul nu este inevitabil”. Povestea cu final fericit din Polonia poate fi la fel de bine precursoarea în anul ce urmează a altor deznodăminte similare în alegerile ce se vor desfășura în Europa și Statele Unite, de care depinde viitorul democrației pe termen lung. Experiența poloneză ne arată că alegerile contează, fiecare vot contează și mai ales că mobilizarea alegătorilor în respingerea tendințelor autoritariste este elementul cheie. Prezența la urne în Polonia a atins cifra record de 74,4%.
România în 2023
România s-a profilat în 2023 ca actor relevant în ecuația regională și nu numai. România a avut un rol esențial nu doar în sublinierea importanței securității la Marea Neagră, care a beneficiat de un paragraf special în comunicatul final de la Vilnius, ci și în conflictul din Ucraina. Contribuția României în gestionarea tranzitului de cereale dinspre Ucraina, în ajutorul direct acordat Ucrainei, inclusiv militar, precum și în antrenarea piloților ucraineni pe avioane F16, face ca România să fie un important jucător regional. În 2023 relația dintre Ucraina și România a fost ridicată la nivelul de parteneriat strategic.
În plan intern România a trecut printr-o schimbare de guvern, prima din istoria postcomunistă rezultată dintr-un acord între principalele partide de guvernare de rotație a premierilor. În ciuda zgomotului zilnic din politica internă și aparenței de breaking news perpetuu, politica românească a parcurs, de fapt, o fază de continuitate și stabilitate, ceea ce a făcut ca România să fie un partener predictibil într-o regiune fierbinte și imprevizibilă.
2024 va fi însă un an complicat. România nu doar va desfășura patru runde de alegeri, ci va da testul democrației. Fie că politicienii vor dori să vorbească despre acest lucru sau nu, alegerile din 2024 vor fi despre parcursul democratic al României și răspunsul la tentația naționalismului, populismului și extremismului. O prezență slabă la alegerile europene, combinată cu un rezultat mediocru al principalelor partide de guvernare și un scor peste așteptări pentru forțele extremiste ar risca să creeze un momentum pentru acestea din urmă în perspectiva alegerilor generale din toamnă. Este aproape superfluu să mai spunem, în același timp, cât de mult va depinde și politica externă a României post-2024 de rezultatul alegerilor prezidențiale și parlamentare.
Pe acest fond, lecțiile anului 2023 sunt relevante și cât se poate de utile. Partidele democratice din România nu au voie nici să cadă în capcana „surprizei”, nici să balanseze între optimism exagerat, așteptări nerealiste și fatalism sau pesimism demobilizator, nici să uite de impactul politicii interne asupra politicii externe și reciproc. Anul 2024 va fi despre efortul de a mobiliza alegătorii în vederea unei bătălii în care miza nu este cine ce post ocupă, ci democrația și securitatea națională pe termen lung.”
