Ne așteaptă o săptămână de foc la Washington. Miza este economia americană și prin ricoșeu cea globală, cu consecințe majore asupra programelor finanțate de guvernul american.
„Rău ireparabil pentru economia SUA, viețile americanilor și stabilitatea financiară globală” – așa a caracterizat Secretarul Trezoreriei Janet Yellen, într-o scrisoare trimisă liderilor Congresului, consecințele iminentei atingeri a plafonului datoriei SUA, anticipat pentru joi 19 ianuarie. Trezoreria americană pregătește un set de măsuri excepționale, dar acestea sunt preconizate a avea un efect limitat și pe termen scurt. În absența ridicării plafonului datoriei, Statele Unite riscă să intre în incapacitate de plată (default on its debt) în vară.
ce este “plafonul datoriei” sua
Limita sau plafonul datoriei (debt limit, debt ceiling) reprezintă suma totală maximă pe care guvernul SUA este autorizat să o împrumute pentru a-și îndeplini obligațiile legale, inclusiv asigurările sociale și de sănătate, finanțarea armatei, plata dobânzilor sau rambursările de taxe, etc. Creșterea plafonului datoriei în sine nu implică noi cheltuieli și nu autorizează sume suplimentare, ci doar permite guvernului să se împrumute pentru a acoperi cheltuielile deja angajate și alocările bugetare anterior aprobate.
De ce revine Congresului acest rol
Dacă în cele mai multe țări aprobarea de către forul legislativ al unor cheltuieli comportă implicit permisiunea de a împrumuta fonduri suplimentare atunci când veniturile colectate nu suficiente, Statele Unite reprezintă o excepție. Începând cu anul 1917, în contextul Primului Război Mondial, legiuitorii americani au stabilit prin act normativ o limită a datoriei, ca modalitate de a facilita gestionarea finanțelor. Plafonul datoriei a fost ridicat cel mai recent în decembrie 2021 și se cifrează la 31.381 trilioane dolari. Singura țară care mai are un asemenea plafon formalizat prin lege este Danemarca. Aceasta și-a dublat plafonul datoriei în 2010.
debt ceiling vs. government shutdown
Discuția despre creșterea plafonului datoriei nu trebuie confundată cu cea despre blocarea funcționării administrației (government shutdown). Aceasta din urmă privește dezbaterea pe bugetul federal, aprobat anual de Congres și se produce pe fondul neînțelegerilor dintre administrație și Congres, atunci când forul legislativ nu reușește să aprobe un nou buget la data la care expiră cel anterior. Disputele și respectiv negocierile din acest caz sunt de regulă legate de solicitări de cheltuieli asupra cărora executivul și legislativul nu cad de acord. Cel mai recent caz de government shutdown a durat 35 de zile și s-a consumat în 2018-2019, când Donald Trump nu a semnat bugetul pentru că nu a inclus finanțarea zidului de la granița cu Mexic.
În situația de government shutdown, instituțiile federale rămân practic fără finanțare aprobată, activitatea lor, cu excepția celor esențiale, este efectiv suspendată și angajații puși pe liber până la aprobarea bugetului. Funcționarea se reia în momentul în care se aprobă bugetul.
Consecințele neridicării plafonului datoriei
În cazul neridicării plafonului datoriei, Trezoreria nu mai poate împrumuta bani pentru a acoperi funcționarea programelor guvernamentale. Aceasta poate institui măsuri excepționale pentru a contracara temporar situația. Spre exemplu, în cazul de față Trezoreria se pregătește să răscumpere investițiile existente sau să stopeze noi investiții în Fonduri precum cel pentru Pensionare și Dizabilități al Funcționarilor Publici sau Fondul pentru Beneficii de Sănătate pentru Pensionari din Serviciul Poștal. Odată ce asemenea măsuri își încheie efectele, iar Trezoreria își epuizează rezervele de lichidități, guvernul federal intră în incapacitate de plată.
Potrivit Forbes, atingerea limitei datoriei înseamnă că guvernul ar putea rămâne fără bani pentru a plăti cheltuieli interne, dar și de apărare, iar temerea cea mai mare este că programele de asigurări sociale și de sănătate Social Security, Medicare și Medicaid vor fi afectate. Printre primele „sacrificate” în vederea tăierii de cheltuieli ar putea fi programele care țin de școli, infrastructură, climă, combaterea sărăciei sau chiar cele ce privesc ajutorul extern acordat de guvernul SUA.
Chiar și apropierea de limita datoriei poate avea efecte serioase. În 2011, Statele Unite s-au aflat într-o situație similară, aproape să atingă plafonul datoriei, ceea ce dus la retrogradarea ratingului de țară Standard and Poor’s pentru prima dată în istorie. Criza s-a încheiat după ce președintele Obama și republicanii din Congres s-au înțeles pe reducerea cheltuielilor cu 2 trilioane de-a lungul unui deceniu, dar analiștii estimează că a durat luni de zile ca economia să își revină după acest episod.
Evaluări
Dezbaterea despre limita datoriei nu este nouă la Washington. Dar de fiecare dată, indiferent de neînțelegerile politice, a existat în fundal convingerea că până la urmă nici democrații nici republicanii nu doresc ca SUA să intre în incapacitate de plată, că nu vor lăsa un asemenea lucru să se consume, ci vor găsi cumva o soluție.
De data aceasta lucrurile sunt complicate nu doar de polarizarea politică, ci și de fragilitatea poziției speakerului Camerei Kevin McCarthy și de presiunea pe care o exercită aripa cea mai radicală a grupului republican. Refuzul de a accepta ridicarea plafonului datoriei face parte din înțelegerea lui McCarthy cu acest grup, în schimbul susținerii la șefia Camerei, venită după 15 runde de vot agonizante.
Casa Alba a anunțat deja că nu va negocia cu republicanii, iar la acest moment este incert cât de departe sunt dispuși să meargă aceștia din urmă și cu ce costuri. Greu de anticipat în totalitate sunt și efectele sociale și economice în spirală care ar rezulta din inabilitatea Congresului de ridica plafonul. Iar de joi încolo fiecare zi trecută fără o soluție se va contabiliza negativ.
Speranța vine totuși din faptul că există încă de ambele părți buni negociatori și actori raționali care conștientizează riscul și s-ar putea așeza la masa dialogului. Sunt republicani din gruparea MAGA care ar lăsa Statele Unite să intre în incapacitate de plată fără vreo tresărire. Dar sunt și republicani care nu ar proceda astfel. Iată ce spunea duminică republicanul Don Bacon cu privire la perspectiva intrării în incapacitate de plată: „Este o amenințare reală pe care ambele părți trebuie să o ia în serios…Vreau ca partea noastră să negocieze cu democrații cu bună credință, dar și președintele Biden trebuie să negocieze.”
Cealaltă sursă de speranță pentru rezolvarea acestei situații o reprezintă nimeni alții decât alegătorii americani, care nu au dat un vot politicienilor ca să aducă America în incapacitate de plată. Deși în teorie mesajul că „datoria este o amenințare la adresa națiunii” poate rezona cu o parte a publicului republican, în practică programele finanțate de guvern, care riscă să fie afectate, sunt populare și se bucură de sprijin larg. Deși republicanii vor încerca să îmbrace opoziția împotriva ridicării plafonului datoriei sub mesajul „responsabilității fiscale”, aruncarea economiei americane într-o criză ar fi o greșeală politică și electorală costisitoare.
