Corespondență din România (3)
Am publicat articolul de față pe 15 decembrie 2025 pe platforma mea de Substack: iuliahuiu.substack.com. Subiectul este urgent și actual, prin urmare am vrut să fac această analiză disponibilă pentru toți cititorii din România. Mai jos este traducerea în limba română a variantei în engleză, cu o completare la final ca urmare a evoluțiilor de după apariția articolului inițial. Aici este linkul la varianta în limba engleză: https://iuliahuiu.substack.com/p/what-pre-war-looks-like
Photo credit: NATO
era „pre-război”
Anul trecut, la Congresul Partidului Popular European (PPE) de la București, prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, a lansat expresia „pre-război”. Ulterior, a insistat asupra acestui mesaj într-un interviu acordat grupului european de presă LENA (29 martie 2024):
„Războiul nu mai este un concept al trecutului. Este real și a început în urmă cu mai bine de doi ani. Cel mai îngrijorător lucru în acest moment este că, literalmente, orice scenariu este posibil. Nu am mai văzut o astfel de situație din 1945. …Știu că sună devastator, mai ales pentru generația tânără, dar trebuie să ne obișnuim cu faptul că a început o nouă eră: era pre-războiului. Nu exagerez; devine tot mai clar cu fiecare zi.”
Săptămâna trecută, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a vorbit fără menajamente în același sens:
„Trebuie să fim pregătiți, pentru că la finalul acestui prim sfert de secol XXI, conflictele nu mai sunt purtate de la distanță. Conflictul este la ușa noastră. Rusia a readus războiul în Europa și trebuie să fim pregătiți pentru o amploare a războiului pe care au îndurat-o bunicii sau străbunicii noștri. Imaginați-vă: un conflict care ajunge în fiecare casă, în fiecare loc de muncă, distrugere, mobilizare în masă, milioane de oameni strămutați, suferință pe scară largă și pierderi extreme. Este un gând teribil, dar dacă ne respectăm angajamentele, aceasta este o tragedie pe care o putem preveni. NATO este aici pentru a proteja un miliard de oameni, de ambele părți ale Atlanticului. Misiunea noastră este să vă protejăm pe voi, familiile voastre, prietenii voștri și viitorul vostru. Nu ne putem permite să lăsăm garda jos și nu o vom face.”
Niciuna dintre aceste declarații nu înseamnă că războiul este inevitabil. Dimpotrivă, conștientizarea pericolului cu care ne confruntăm este primul pas pentru a-l descuraja.
Care sunt „simptomele” unei perioade de pre-război?
Dacă ar fi să rezum doar câteva dintre aceste simptome, ele ar fi: o schimbare în percepția amenințărilor; acțiuni de escaladare și provocări tot mai frecvente din partea Rusiei, care continuă agresiunea împotriva Ucrainei fără niciun semn că ar fi dispusă să renunțe la obiectivele sale maximale; o schimbare de dispoziție generală, sentimentul tot mai răspândit că Europa nu mai este sigură, respectiv acțiunile care decurg din acest sentiment.
Potrivit unui sondaj recent realizat în nouă țări europene (Franța, Spania, Italia, Germania, Polonia, Portugalia, Croația, Belgia și Olanda), o majoritate (51%) dintre respondenți consideră că riscul unui război cu Rusia a crescut, procentul ajungând la 77% în cazul polonezilor. Conform aceluiași studiu, 80% nu cred că Rusia își dorește pacea, iar 69% nu consideră că țara lor ar fi pregătită să se apere militar în cazul unei agresiuni rusești.
Lumea s-a schimbat și, odată cu ea, s-a schimbat și limbajul. A supraviețui unui atac din partea Rusiei părea, în urmă cu câțiva ani, un subiect de film. Astăzi, este o temă serioasă de dezbatere publică.
Îmi amintesc cât de deranjată a fost Rusia de serialul politic Occupied, lansat în 2015. Acesta prezenta o invazie rusă a Norvegiei într-un viitor apropiat, după ce un guvern nou ales, orientat spre protecția mediului, decidea să oprească producția de petrol și gaze. În acest scenariu, tensiunile din Orientul Mijlociu și o retragere a SUA din NATO declanșau o criză energetică.
Astăzi, schimbarea stării de spirit este mai vizibilă în Europa Centrală și de Est, în țările vecine Ucrainei și în cele care au experiența istorică a agresiunii rusești. Potrivit unui alt studiu realizat în septembrie în șapte state UE, cu cât o țară este mai aproape de Rusia, cu atât mai mult este Rusia percepută ca amenințare de securitate (Danemarca, Polonia și Lituania au avut cea mai mare pondere de respondenți care au indicat Rusia drept principala amenințare).
Schimbarea mentalității este dificilă, pentru că „pre-războiul” seamănă încă, în multe privințe, cu pacea
Faza de „adaptare înainte de război”, așa cum o descrie Mick Ryan, este esențială.
Cu toate acestea, trecerea de la o mentalitate de pace la una de pregătire pentru / împotriva războiului nu este ușoară. Deși scenariile cele mai sumbre sunt adesea înțelese rațional, puse pe hârtie și chiar simulate în jocuri de război, până când ele nu se materializează există o rezistență naturală în a le accepta. Păstrăm mereu speranța că nu ni se va întâmpla nouă. Indiferent cât de aproape este pericolul, el pare încă suficient de departe.
Acest lucru face mai dificil pentru factorii de decizie să mențină sprijinul public pentru politici de tip „pre-război” (precum creșterea cheltuielilor publice pentru echipamente militare și apărare, introducerea unor programe de instruire militară pentru civili, extinderea forțelor armate etc.), mai ales în contextul altor probleme sociale și economice simultane. După decenii de pace, pentru generațiile care nu au cunoscut nici războiul, nici dictatura, este greu de explicat o amenințare iminentă, dar incertă.
Văd acest lucru clar în România. Războiul din Ucraina, negocierile în curs, diferitele declarații venite din SUA, Europa, Ucraina sau Rusia, dronele care încalcă spațiul aerian – toate sunt reflectate de mass-media într-o măsură mult mai mare decât în Statele Unite.
Cu toate acestea, publicul român este preocupat în principal de problemele cotidiene. În prezent, agenda publică este dominată de: o criză profundă în sistemul de justiție și protestele de stradă generate de aceasta; o decizie așteptată a Curții Constituționale privind pensionarea magistraților (în prezent permisă la 48 de ani); creșterea taxelor și alte politici economice – nepopulare, dar necesare pentru reducerea deficitului bugetar galopant (8,4% în acest an); o criză a apei cauzată de managementul defectuos al companiilor de stat; o stare generală de nemulțumire legată de economie, corupție, nepotism și un sentiment de injustiție socială în care oamenii care muncesc și plătesc taxe văd cum clientela politică beneficiază de resursele publice.
În același timp, majoritatea politicienilor sunt concentrați aproape exclusiv pe chestiuni interne, uneori triviale, în timp ce naționaliștii populiști de extremă dreaptă promovează narațiuni împotriva politicilor de apărare în numele „păcii”, reluând mesajele Kremlinului.
Circumstanțe agravante
Din păcate, există și factori care agravează această perioadă de „pre-război”. Unul dintre ei este ceea ce aș numi „un val autoritar”. Potrivit unui raport anual al Universității din Göteborg, în 2025, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, în lume există mai multe autocrații decât democrații. Teoria păcii democratice explică faptul că democrațiile nu intră în război unele cu altele. Democrațiile pot merge la război pentru a se apăra pe ele însele sau pe alții, dar nu între ele. O lume mai democratică însemna șanse mai mici de conflict. Acum, balanța s-a inversat.
Cealaltă circumstanță agravantă este retragerea Statelor Unite din rolul lor de lider global, așa cum este descrisă în noua Strategie de Securitate Națională.
Analistul american Bill Kristol, fost Șef de Staff al Vicepreședintelui Dan Quayle în administrația George H. W. Bush, consideră că unul dintre riscurile mai puțin evidente ale noii Strategii de Securitate Națională (NSS) a SUA este acela că Putin sau Xi ar putea acționa mai repede decât ne așteptăm, încercând să profite cât timp au o fereastră de oportunitate.
„Cred că există multe presupuneri potrivit cărora, indiferent ce se întâmplă în Ucraina, el (Putin – n.n.) va avea nevoie de ani pentru a se ocupa de următorul pas. Apropo, exact aceleași argumente au fost făcute despre Japonia în anii 1930 — «va dura ceva timp, vom avea ani la dispoziție să ne pregătim pentru următorul lucru».” Este clar că Putin construiește o armată care nu vizează doar Ucraina, ci și Europa. Iar ceea ce unii numesc „operațiuni de fază zero” în Europa, extrem de ample, trebuie înțelese ca teste ale capacităților de apărare europene. Iar dacă avem trei ani de Trump, mă întreb dacă Putin în special — dar poate și Xi — nu consideră că acesta este momentul să acționeze, înainte ca americanii să-și recapete claritatea asupra a ceea ce trebuie făcut.
Cadrul conceptual al „pre-războiului” este util pentru a înțelege contextul în care trăim, iar acest context este decisiv. Nu este vorba despre panică, ci despre conștientizare și realism. Era pre-războiului, oricât de neliniștitor ar suna, este despre prevenirea războiului.
post-scriptum
Pre-război nu înseamnă încă război, dar nu mai înseamnă nici pace. În ziua în care am publicat inițial acest articol, noua șefă a MI6 Blaise Metreweli a ținut un discurs de impact cu privire la lumea în care trăim și rescrierea regulilor conflictului. „Operăm în spațiul dintre pace și război”, iar „Rusia ne testează în zone gri cu tactici care sunt exact sub pragul războiului”, spunea aceasta.
Redau mai jos câteva fragmente mai ample din discursul Șefei MI6 care sunt cât se poate de directe și relevante pentru ce înseamnă era „pre-război” pe care nu ne-am dorit-o dar în care trăim azi:
Operăm acum într-un spațiu între pace și război. Aceasta nu este o stare temporară și nici o evoluție lentă, inevitabilă. Lumea noastră este activ remodelată, cu implicații profunde pentru securitatea națională și internațională. Instituțiile create din cenușa celui de-Al Doilea Război Mondial sunt puse la încercare. Se formează noi blocuri și identități, iar alianțele se reconfigurează. Competiția multipolară intră în tensiune cu cooperarea multilaterală…..Alături de războiul propriu-zis, Rusia ne testează în „zona gri”, folosind tactici aflate chiar sub pragul unui conflict armat. Este important să înțelegem aceste încercări de intimidare, manipulare și inducere a fricii, pentru că ne afectează pe toți. Mă refer la: atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice; drone care survolează aeroporturi și baze militare; activitate agresivă în apele noastre, deasupra și sub valuri; incendieri și acte de sabotaj susținute de stat; propagandă și operațiuni de influență care exploatează fisurile din interiorul societăților noastre.”
